| 1 | În vremea aceea a ieșit o poruncă de la Cezar August să se înscrie toată lumea. |
| 2 | Înscrierea aceasta s-a făcut întâia dată pe când era dregător în Siria Quirinius. |
| 3 | Toți se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. |
| 4 | Iosif s-a suit și el din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem – pentru că era din casa și din seminția lui David – |
| 5 | să se înscrie împreună cu Maria, logodnica lui, care era însărcinată. |
| 6 | Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria. |
| 7 | Și a născut pe Fiul ei cel întâi născut, L-a înfășat în scutece și L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei. |
| 8 | În ținutul acela erau niște păstori care stăteau afară în câmp și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. |
| 9 | Și iată că un înger al Domnului s-a înfățișat înaintea lor, și slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoșat foarte tare. |
| 10 | Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeți: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: |
| 11 | astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. |
| 12 | Iată semnul, după care-L veți cunoaște: veți găsi un Prunc înfășat în scutece și culcat într-o iesle.” |
| 13 | Și deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: |
| 14 | „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.” |
| 15 | După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: „Haidem să mergem până la Betleem și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul.” |
| 16 | S-au dus în grabă și au găsit pe Maria, pe Iosif, și Pruncul culcat în iesle. |
| 17 | După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. |
| 18 | Toți cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. |
| 19 | Maria păstra toate cuvintele acelea și se gândea la ele în inima ei. |
| 20 | Și păstorii s-au întors, slăvind și lăudând pe Dumnezeu, pentru toate cele ce auziseră și văzuseră și care erau întocmai cum li se spusese. |
| 21 | Când a venit ziua a opta, în care trebuia tăiat împrejur Pruncul, I-au pus numele Isus, nume care fusese spus de înger înainte ca să fi fost El zămislit în pântece. |
| 22 | Și, când s-au împlinit zilele pentru curățarea lor, după Legea lui Moise, Iosif și Maria au adus Pruncul la Ierusalim, ca să-L înfățișeze înaintea Domnului – |
| 23 | după cum este scris în Legea Domnului: „Orice întâi născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului” – |
| 24 | și ca să aducă jertfă: o pereche de turturele sau doi pui de porumbei, după cum este poruncit în Legea Domnului. |
| 25 | Și iată că în Ierusalim era un om numit Simeon. Omul acesta ducea o viață sfântă și era cu frica lui Dumnezeu. El aștepta mângâierea lui Israel, și Duhul Sfânt era peste el. |
| 26 | Duhul Sfânt îl înștiințase că nu va muri înainte ca să vadă pe Hristosul Domnului. |
| 27 | El a venit în Templu, mânat de Duhul. Și, când au adus părinții înăuntru pe Pruncul Isus, ca să împlinească cu privire la El ce poruncea Legea, |
| 28 | Simeon L-a luat în brațe, a binecuvântat pe Dumnezeu și a zis: |
| 29 | „Acum, sloboade în pace pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău. |
| 30 | Căci au văzut ochii mei mântuirea Ta, |
| 31 | pe care ai pregătit-o să fie înaintea tuturor popoarelor, |
| 32 | lumina care să lumineze Neamurile și slava poporului Tău, Israel.” |
| 33 | Tatăl și mama Lui se mirau de lucrurile care se spuneau despre El. |
| 34 | Simeon i-a binecuvântat și a zis Mariei, mama Lui: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel și să fie un semn care va stârni împotrivire. |
| 35 | Chiar sufletul tău va fi străpuns de o sabie, ca să se descopere gândurile multor inimi.” |
| 36 | Mai era acolo și o prorociță, Ana, fata lui Fanuel, din seminția lui Așer. Ea era foarte înaintată în vârstă și trăise cu bărbatul ei șapte ani după fecioria ei. |
| 37 | Rămasă văduvă și fiind în vârstă de optzeci și patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, și zi și noapte slujea lui Dumnezeu cu post și cu rugăciuni. |
| 38 | A venit și ea în același ceas și a început să laude pe Dumnezeu și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mântuirea Ierusalimului. |
| 39 | După ce au împlinit tot ce poruncea Legea Domnului, Iosif și Maria s-au întors în Galileea, în cetatea lor, Nazaret. |
| 40 | Iar Pruncul creștea și Se întărea; era plin de înțelepciune, și harul lui Dumnezeu era peste El. |
| 41 | Părinții lui Isus se duceau la Ierusalim în fiecare an, la praznicul Paștilui. |
| 42 | Când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul praznicului. |
| 43 | Apoi, după ce au trecut zilele praznicului, pe când se întorceau acasă, băiatul Isus a rămas în Ierusalim. Părinții Lui n-au băgat de seamă lucrul acesta. |
| 44 | Au crezut că este cu tovarășii lor de călătorie și au mers cale de o zi și L-au căutat printre rudele și cunoscuții lor. |
| 45 | Dar nu L-au găsit și s-au întors la Ierusalim să-L caute. |
| 46 | După trei zile, L-au găsit în Templu, șezând în mijlocul învățătorilor, ascultându-i și punându-le întrebări. |
| 47 | Toți care-L auzeau, rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile Lui. |
| 48 | Când L-au văzut părinții Lui, au rămas înmărmuriți; și mama Lui I-a zis: „Fiule, pentru ce Te-ai purtat așa cu noi? Iată că tatăl Tău și eu Te-am căutat cu îngrijorare.” |
| 49 | El le-a zis: „De ce M-ați căutat? Oare nu știați că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?” |
| 50 | Dar ei n-au înțeles spusele Lui. |
| 51 | Apoi S-a coborât împreună cu ei, a venit la Nazaret și le era supus. Mama Sa păstra toate cuvintele acestea în inima ei. |
| 52 | Și Isus creștea în înțelepciune, în statură, și era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. |
