| 1 | În ziua întâi a săptămânii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormânt dis-de-dimineață și au adus miresmele pe care le pregătiseră. |
| 2 | Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, |
| 3 | au intrat înăuntru, și n-au găsit trupul Domnului Isus. |
| 4 | Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s-au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare. |
| 5 | Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pământ. Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? |
| 6 | Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, |
| 7 | când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învie.” |
| 8 | Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus. |
| 9 | La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți. |
| 10 | Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte care erau împreună cu ele. |
| 11 | Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme și nu le credeau. |
| 12 | Dar Petru s-a sculat și a dat fuga la mormânt. S-a plecat și s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâșiile de pânză care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate. |
| 13 | În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim; |
| 14 | și vorbeau între ei despre tot ce se întâmplase. |
| 15 | Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat și mergea pe drum împreună cu ei. |
| 16 | Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască. |
| 17 | El le-a zis: „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi pe drum?” Și ei s-au oprit, uitându-se triști. |
| 18 | Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s-a întâmplat în el zilele acestea?” |
| 19 | „Ce?”, le-a zis El. Și ei I-au răspuns: „Ce s-a întâmplat cu Isus din Nazaret, care era un proroc puternic în fapte și în cuvinte înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod. |
| 20 | Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osândit la moarte și L-au răstignit? |
| 21 | Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi de când s-au întâmplat aceste lucruri. |
| 22 | Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s-au dus dis-de-dimineață la mormânt, |
| 23 | nu I-au găsit trupul și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri care ziceau că El este viu. |
| 24 | Unii din cei ce erau cu noi s-au dus la mormânt și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.” |
| 25 | Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, când este vorba să credeți tot ce au spus prorocii! |
| 26 | Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri și să intre în slava Sa?” |
| 27 | Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. |
| 28 | Când s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe. |
| 29 | Dar ei au stăruit de El și au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut.” Și a intrat să rămână cu ei. |
| 30 | Pe când ședea la masă cu ei, a luat pâinea; și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o. |
| 31 | Atunci li s-au deschis ochii și L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor. |
| 32 | Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum și ne deschidea Scripturile?” |
| 33 | S-au sculat chiar în ceasul acela, s-au întors în Ierusalim și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc |
| 34 | și zicând: „A înviat Domnul cu adevărat și S-a arătat lui Simon.” |
| 35 | Și au istorisit ce li se întâmplase pe drum și cum L-au cunoscut la frângerea pâinii. |
| 36 | Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor și le-a zis: „Pace vouă!” |
| 37 | Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh. |
| 38 | Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteți tulburați? Și de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? |
| 39 | Uitați-vă la mâinile și picioarele Mele, Eu sunt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.” |
| 40 | (Și, după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile și picioarele Sale.) |
| 41 | Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?” |
| 42 | I-au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere. |
| 43 | El le-a luat și a mâncat înaintea lor. |
| 44 | Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi.” |
| 45 | Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile. |
| 46 | Și le-a zis: „Așa este scris și așa trebuia să pătimească Hristos și să învie a treia zi dintre cei morți. |
| 47 | Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim. |
| 48 | Voi sunteți martori ai acestor lucruri. |
| 49 | Și iată că voi trimite peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămâneți în cetate până veți fi îmbrăcați cu putere de sus.” |
| 50 | El i-a dus afară până spre Betania. Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat. |
| 51 | Pe când îi binecuvânta, S-a despărțit de ei și a fost înălțat la cer. |
| 52 | După ce I s-au închinat, ei s-au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. |
| 53 | Și tot timpul stăteau în Templu și lăudau și binecuvântau pe Dumnezeu. Amin. |
