| 1 | Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. – |
| 2 | Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei. – |
| 3 | Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești este bolnav.” |
| 4 | Dar Isus, când a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.” |
| 5 | Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr. |
| 6 | Deci când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era; |
| 7 | și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudeea.” |
| 8 | „Învățătorule”, I-au zis ucenicii, „acum de curând căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudeea?” |
| 9 | Isus a răspuns: „Nu sunt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticnește, pentru că vede lumina lumii acesteia; |
| 10 | dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentru că n-are lumina în el.” |
| 11 | După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme; dar Mă duc să-l trezesc din somn.” |
| 12 | Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.” |
| 13 | Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn. |
| 14 | Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit. |
| 15 | Și mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.” |
| 16 | Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!” |
| 17 | Când a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormânt. |
| 18 | Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii, |
| 19 | mulți din iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mângâie pentru moartea fratelui lor. |
| 20 | Când a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte; iar Maria ședea în casă. |
| 21 | Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! |
| 22 | Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu Îți va da Dumnezeu.” |
| 23 | Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” |
| 24 | „Știu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.” |
| 25 | Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. |
| 26 | Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” |
| 27 | „Da, Doamne”, I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.” |
| 28 | După ce a spus aceste vorbe, s-a dus și a chemat în taină pe sora sa Maria și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.” |
| 29 | Maria, cum a auzit, s-a sculat iute și s-a dus la El. |
| 30 | Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întâmpinase Marta. |
| 31 | Iudeii care erau cu Maria în casă și o mângâiau, când au văzut-o sculându-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormânt, ca să plângă acolo.” |
| 32 | Maria, când a ajuns unde era Isus și L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.” |
| 33 | Isus, când a văzut-o plângând, pe ea și pe iudeii care veniseră cu ea, S-a înfiorat în duhul Lui și S-a tulburat. |
| 34 | Și a zis: „Unde l-ați pus?” „Doamne”, I-au răspuns ei, „vino și vezi.” |
| 35 | Isus plângea. |
| 36 | Atunci iudeii au zis: „Iată cât îl iubea de mult!” |
| 37 | Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?” |
| 38 | Isus S-a înfiorat din nou în Sine și S-a dus la mormânt. Mormântul era o peșteră la intrarea căreia era așezată o piatră. |
| 39 | „Dați piatra la o parte”, a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” |
| 40 | Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” |
| 41 | Au luat, dar, piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus și a zis: „Tată, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. |
| 42 | Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.” |
| 43 | După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!” |
| 44 | Și mortul a ieșit cu mâinile și picioarele legate cu fâșii de pânză și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Dezlegați-l și lăsați-l să meargă.” |
| 45 | Mulți din iudeii care veniseră la Maria, când au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. |
| 46 | Dar unii din ei s-au dus la farisei și le-au spus ce făcuse Isus. |
| 47 | Atunci preoții cei mai de seamă și fariseii au adunat soborul și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni. |
| 48 | Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.” |
| 49 | Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic; |
| 50 | oare nu vă gândiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?” |
| 51 | Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a prorocit că Isus avea să moară pentru neam. |
| 52 | Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într-un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți. |
| 53 | Din ziua aceea, au hotărât să-L omoare. |
| 54 | De aceea Isus nu mai umbla pe față printre iudei; ci a plecat de acolo în ținutul de lângă pustiu, într-o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi. |
| 55 | Paștile iudeilor era aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s-au suit la Ierusalim, înainte de Paști, ca să se curețe. |
| 56 | Ei căutau pe Isus și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N-are să vină la praznic?” |
| 57 | Iar preoții cei mai de seamă și fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă. |
