| 1 | Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan. |
| 2 | Însă Isus nu boteza El însuși, ci ucenicii Lui. |
| 3 | Atunci a părăsit Iudeea și S-a întors în Galileea. |
| 4 | Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, |
| 5 | a ajuns lângă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. |
| 6 | Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al șaselea. |
| 7 | A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. |
| 8 | Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. |
| 9 | Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii. – |
| 10 | Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel ce-ți zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.” |
| 11 | „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoți apă, și fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? |
| 12 | Ești Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta și a băut din ea el însuși și feciorii lui și vitele lui?” |
| 13 | Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăși sete. |
| 14 | Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va țâșni în viața veșnică.” |
| 15 | „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot.” |
| 16 | „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău și vino aici”. |
| 17 | Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. |
| 18 | Pentru că cinci bărbați ai avut; și acela pe care-l ai acum nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.” |
| 19 | „Doamne”, I-a zis femeia, „văd că ești proroc. |
| 20 | Părinții noștri s-au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.” |
| 21 | „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. |
| 22 | Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mântuirea vine de la iudei. |
| 23 | Dar vine ceasul, și acum a și venit, când închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl. |
| 24 | Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh și în adevăr.” |
| 25 | „Știu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” |
| 26 | Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” |
| 27 | Atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși niciunul nu I-a zis: „Ce cauți?” sau: „Despre ce vorbești cu ea?” |
| 28 | Atunci femeia și-a lăsat găleata, s-a dus în cetate și a zis oamenilor: |
| 29 | „Veniți de vedeți un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” |
| 30 | Ei au ieșit din cetate și veneau spre El. |
| 31 | În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce și ziceau: „Învățătorule, mănâncă!” |
| 32 | Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoașteți.” |
| 33 | Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” |
| 34 | Isus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. |
| 35 | Nu ziceți voi că mai sunt patru luni până la seceriș? Iată, Eu vă spun: ridicați-vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș. |
| 36 | Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică; pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure în același timp. |
| 37 | Căci, în această privință, este adevărată zicerea: „Unul seamănă, iar altul seceră.” |
| 38 | Eu v-am trimis să secerați acolo unde nu voi v-ați ostenit; alții s-au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.” |
| 39 | Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” |
| 40 | Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. |
| 41 | Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. |
| 42 | Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine și știm că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii.” |
| 43 | După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să Se ducă în Galileea. |
| 44 | Căci El însuși spusese că un proroc nu este prețuit în patria sa. |
| 45 | Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic. |
| 46 | Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaș împărătesc al cărui fiu era bolnav. |
| 47 | Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui care era pe moarte. |
| 48 | Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!” |
| 49 | Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuțul meu.” |
| 50 | „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.” Și omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus și a pornit la drum. |
| 51 | Pe când se cobora el, l-au întâmpinat robii lui și i-au adus vestea că fiul lui trăiește. |
| 52 | El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.” |
| 53 | Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește.” Și a crezut el și toată casa lui. |
| 54 | Acesta este iarăși al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea. |
