| 1 | După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei. |
| 2 | O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. |
| 3 | Isus S-a suit pe munte și ședea acolo cu ucenicii Săi. |
| 4 | Paștile, praznicul iudeilor, era aproape. |
| 5 | Isus Și-a ridicat ochii și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceștia?” |
| 6 | Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că știa ce are de gând să facă. |
| 7 | Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.” |
| 8 | Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis: |
| 9 | „Este aici un băiețel care are cinci pâini de orz și doi pești; dar ce sunt acestea la atâția?” |
| 10 | Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.” În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii. |
| 11 | Isus a luat pâinile, a mulțumit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celor ce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cât au voit. |
| 12 | După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strângeți firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.” |
| 13 | Le-au adunat deci și au umplut douăsprezece coșuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toți. |
| 14 | Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel așteptat în lume.” |
| 15 | Isus, fiindcă știa că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăși la munte, numai El singur. |
| 16 | Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării. |
| 17 | S-au suit într-o corabie și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei. |
| 18 | Sufla un vânt puternic și marea era întărâtată. |
| 19 | După ce au vâslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s-au înfricoșat. |
| 20 | Dar Isus le-a zis: „Eu sunt, nu vă temeți!” |
| 21 | Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. |
| 22 | Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea. |
| 23 | A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulțumise lui Dumnezeu. |
| 24 | Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit și ele în corăbiile acestea și s-au dus la Capernaum să caute pe Isus. |
| 25 | Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, când ai venit aici?” |
| 26 | Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutați nu pentru că ați văzut semne, ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat. |
| 27 | Lucrați nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viața veșnică și pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuși Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.” |
| 28 | Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?” |
| 29 | Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.” |
| 30 | „Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu? |
| 31 | Părinții noștri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.” |
| 32 | Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer; |
| 33 | căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer și dă lumii viața.” |
| 34 | „Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.” |
| 35 | Isus le-a zis: „Eu sunt Pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată. |
| 36 | Dar v-am spus că M-ați și văzut, și tot nu credeți. |
| 37 | Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară: |
| 38 | căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. |
| 39 | Și voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi. |
| 40 | Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.” |
| 41 | Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese: „Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.” |
| 42 | Și ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum deci zice El: „Eu M-am coborât din cer”?” |
| 43 | Isus le-a răspuns: „Nu cârtiți între voi. |
| 44 | Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
| 45 | În Proroci este scris: „Toți vor fi învățați de Dumnezeu.” Așa că oricine a ascultat pe Tatăl și a primit învățătura Lui vine la Mine. |
| 46 | Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl. |
| 47 | Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viața veșnică. |
| 48 | Eu sunt Pâinea vieții. |
| 49 | Părinții voștri au mâncat mană în pustiu, și au murit. |
| 50 | Pâinea care Se coboară din cer este de așa fel, ca cineva să mănânce din ea și să nu moară. |
| 51 | Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; și pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viața lumii.” |
| 52 | La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei și ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?” |
| 53 | Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncați trupul Fiului omului și dacă nu beți sângele Lui, n-aveți viața în voi înșivă. |
| 54 | Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu are viața veșnică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi. |
| 55 | Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sângele Meu este cu adevărat o băutură. |
| 56 | Cine mănâncă trupul Meu și bea sângele Meu rămâne în Mine, și Eu rămân în el. |
| 57 | După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi și el prin Mine. |
| 58 | Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinții voștri, și totuși au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.” |
| 59 | Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăța pe oameni în Capernaum. |
| 60 | Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” |
| 61 | Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? |
| 62 | Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… |
| 63 | Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață. |
| 64 | Dar sunt unii din voi care nu cred.” Căci Isus știa de la început cine erau cei ce nu cred și cine era cel ce avea să-L vândă. |
| 65 | Și a adăugat: „Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.” |
| 66 | Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El. |
| 67 | Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?” |
| 68 | „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice. |
| 69 | Și noi am crezut și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” |
| 70 | Isus le-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuși unul din voi este un drac.” |
| 71 | Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece. |
