| 1 | În Cezareea era un om cu numele Corneliu, sutaș din ceata de ostași numită „Italiana”. |
| 2 | Omul acesta era cucernic și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului și se ruga totdeauna lui Dumnezeu. |
| 3 | Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit într-o vedenie pe un înger al lui Dumnezeu că a intrat la el și i-a zis: „Cornelie!” |
| 4 | Corneliu s-a uitat țintă la el, s-a înfricoșat și a răspuns: „Ce este, Doamne?” Și îngerul i-a zis: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, și El Și-a adus aminte de ele. |
| 5 | Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru. |
| 6 | El găzduiește la un om numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este lângă mare: acela îți va spune ce trebuie să faci.” |
| 7 | Cum a plecat îngerul care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale și un ostaș cucernic din aceia care-i slujeau în tot timpul; |
| 8 | și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope. |
| 9 | A doua zi, când erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperișul casei, pe la ceasul al șaselea. |
| 10 | L-a ajuns foamea și a vrut să mănânce. Pe când îi pregăteau mâncarea, a căzut într-o răpire sufletească. |
| 11 | A văzut cerul deschis și un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, coborându-se și slobozindu-se în jos pe pământ. |
| 12 | În ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare și târâtoare de pe pământ și păsările cerului. |
| 13 | Și un glas i-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” |
| 14 | „Nicidecum, Doamne”, a răspuns Petru. „Căci niciodată n-am mâncat ceva spurcat sau necurat.” |
| 15 | Și glasul i-a zis iarăși a doua oară: „Ce a curățat Dumnezeu, să nu numești spurcat.” |
| 16 | Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, și îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăși la cer. |
| 17 | Pe când Petru nu știa ce să creadă despre înțelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimiși de Corneliu, întrebând de casa lui Simon, au stat la poartă |
| 18 | și au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis și Petru, găzduiește acolo. |
| 19 | Și, pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: „Iată că te caută trei oameni; |
| 20 | scoală-te, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.” |
| 21 | Petru deci s-a coborât și a zis oamenilor acelora: „Eu sunt acela pe care-l căutați; ce pricină vă aduce?” |
| 22 | Ei au răspuns: „Sutașul Corneliu, om drept și temător de Dumnezeu și vorbit de bine de tot neamul iudeilor, a fost înștiințat de Dumnezeu, printr-un înger sfânt, să te cheme în casa lui și să audă cuvintele pe care i le vei spune.” |
| 23 | Petru deci i-a chemat înăuntru și i-a găzduit. |
| 24 | A doua zi, s-a sculat și a plecat cu ei. L-au însoțit și câțiva frați din Iope. În cealaltă zi au ajuns la Cezareea. Corneliu îi aștepta cu rudele și prietenii de aproape, pe care-i chemase. |
| 25 | Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui și i s-a închinat. |
| 26 | Dar Petru l-a ridicat și a zis: „Scoală-te, și eu sunt om!” |
| 27 | Și, vorbind cu el, a intrat în casă și a găsit adunați pe mulți. |
| 28 | „Știți”, le-a zis el, „că nu este îngăduit de Lege unui iudeu să se însoțească împreună cu unul de alt neam sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat. |
| 29 | De aceea am venit fără cârtire când m-ați chemat; vă întreb, dar, cu ce gând ați trimis după mine?” |
| 30 | Corneliu a răspuns: „Acum patru zile, chiar în clipa aceasta, mă rugam în casa mea la ceasul al nouălea; și iată că a stat înaintea mea un om cu o haină strălucitoare |
| 31 | și a zis: „Cornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, și Dumnezeu Și-a adus aminte de milosteniile tale. |
| 32 | Trimite, dar, la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru; el găzduiește în casa lui Simon tăbăcarul, lângă mare; când va veni el, îți va vorbi.” |
| 33 | Am trimis îndată la tine, și bine ai făcut că ai venit. Acum, dar, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul să ne spui.” |
| 34 | Atunci Petru a început să vorbească și a zis: „În adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, |
| 35 | ci că, în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit de El. |
| 36 | El a trimis Cuvântul Său fiilor lui Israel și le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. |
| 37 | Știți vorba făcută prin toată Iudeea, începând din Galileea, în urma botezului propovăduit de Ioan; |
| 38 | cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. |
| 39 | Noi suntem martori a tot ce a făcut El în țara iudeilor și în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. |
| 40 | Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi și a îngăduit să Se arate, |
| 41 | nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleși mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat și am băut împreună cu El după ce a înviat din morți. |
| 42 | Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. |
| 43 | Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” |
| 44 | Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul. |
| 45 | Toți credincioșii tăiați împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiți când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat și peste Neamuri. |
| 46 | Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: |
| 47 | „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” |
| 48 | Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei. |
