1 | Apostolii și frații care erau în Iudeea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvântul lui Dumnezeu. |
2 | Și, când s-a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur |
3 | și ziceau: „Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur și ai mâncat cu ei.” |
4 | Petru a început să le spună pe rând cele întâmplate. El a zis: |
5 | „Eram în cetatea Iope; și, pe când mă rugam, am căzut într-o răpire sufletească și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer și a venit până la mine. |
6 | Când m-am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pământ, fiarele, târâtoarele și păsările cerului. |
7 | Și am auzit un glas care mi-a zis: „Petre, scoală-te, taie și mănâncă.” |
8 | Dar eu am răspuns: „Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea.” |
9 | Și glasul mi-a zis a doua oară din cer: „Ce a curățat Dumnezeu, să nu numești spurcat.” |
10 | Lucrul acesta s-a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăși în cer. |
11 | Și iată că îndată, trei oameni trimiși din Cezareea la mine, au stat la poarta casei în care eram. |
12 | Duhul mi-a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m-au însoțit și ei și am intrat în casa omului. |
13 | El ne-a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stând înaintea lui și zicându-i: „Trimite la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru, |
14 | care-ți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată casa ta.” |
15 | Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei ca și peste noi la început. |
16 | Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: „Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.” |
17 | Deci dacă Dumnezeu le-a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?” |
18 | După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu și au zis: „Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăință, ca să aibă viața.” |
19 | Cei ce se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întâmplate cu prilejul lui Ștefan, au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia și propovăduiau Cuvântul numai iudeilor. |
20 | Totuși printre ei au fost câțiva oameni din Cipru și din Cirena care au venit în Antiohia, au vorbit și grecilor și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus. |
21 | Mâna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s-au întors la Domnul. |
22 | Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim și au trimis pe Barnaba până la Antiohia. |
23 | Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat și i-a îndemnat pe toți să rămână cu inimă hotărâtă alipiți de Domnul. |
24 | Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfânt și de credință. Și destul de mult norod s-a adăugat la Domnul. |
25 | Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul; |
26 | și, când l-a găsit, l-a adus la Antiohia. Un an întreg au luat parte la adunările bisericii și au învățat pe mulți oameni. Pentru întâia dată, ucenicilor li s-a dat numele de creștini în Antiohia. |
27 | În vremea aceea, s-au coborât niște proroci din Ierusalim la Antiohia. |
28 | Unul din ei, numit Agab, s-a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a și fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu. |
29 | Ucenicii au hotărât să trimită, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților care locuiau în Iudeea, |
30 | ceea ce au și făcut; și au trimis acest ajutor la prezbiteri, prin mâna lui Barnaba și a lui Saul. |