| 1 | După cinci zile, a venit marele preot Anania cu unii din bătrâni și cu un vorbitor, numit Tertul. Au adus înaintea dregătorului plângere împotriva lui Pavel. |
| 2 | Pavel a fost chemat, și Tertul a început să-l pârască astfel: „Preaalesule Felix, tu ne faci să ne bucurăm de o pace mare; și neamul acesta a căpătat îmbunătățiri sănătoase prin îngrijirile tale. |
| 3 | Lucrul acesta îl mărturisim cu toată mulțumirea, în toată vremea și în tot locul. |
| 4 | Dar, ca să nu te țin prea mult, te rog să asculți, în bunătatea ta, câteva cuvinte. |
| 5 | Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei nazarinenilor |
| 6 | și a încercat să spurce chiar și Templul. Și am pus mâna pe el. Am vrut să-l judecăm după Legea noastră, |
| 7 | dar a venit căpitanul Lisias, l-a smuls din mâinile noastre cu mare silă |
| 8 | și a poruncit pârâșilor lui să vină înaintea ta. Dacă-l vei cerceta, tu însuți vei putea afla de la el toate lucrurile de care îl pârâm noi.” |
| 9 | Iudeii s-au unit la învinuirea aceasta și au spus că așa stau lucrurile. |
| 10 | După ce i-a făcut dregătorul semn să vorbească, Pavel a răspuns: „Fiindcă știu că de mulți ani ești judecătorul neamului acestuia, voi răspunde cu încredere pentru apărarea mea. |
| 11 | Nu sunt mai mult de douăsprezece zile, te poți încredința de lucrul acesta, de când m-am suit să mă închin la Ierusalim. |
| 12 | Nu m-au găsit nici în Templu, nici în sinagogi, nici în cetate, stând de vorbă cu cineva sau făcând răscoală de norod. |
| 13 | Așa că n-ar putea dovedi lucrurile de care mă pârăsc acum. |
| 14 | Îți mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinților mei, după Calea pe care ei o numesc partidă; eu cred tot ce este scris în Lege și în Proroci |
| 15 | și am în Dumnezeu nădejdea aceasta, pe care o au și ei înșiși, că va fi o înviere a celor drepți și a celor nedrepți. |
| 16 | De aceea mă silesc să am totdeauna un cuget curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. |
| 17 | După o lipsă de mai mulți ani, am venit să aduc milostenii neamului meu și să aduc daruri la Templu. |
| 18 | Tocmai atunci niște iudei din Asia m-au găsit curățat în Templu, nu cu gloată, nici cu zarvă. |
| 19 | Ei înșiși ar trebui să se înfățișeze înaintea ta și să mă pârască, dacă au ceva împotriva mea. |
| 20 | Sau să spună aceștia singuri de ce nelegiuire m-au găsit vinovat, când am stat înaintea soborului, |
| 21 | afară numai doar de strigătul acesta pe care l-am scos în mijlocul lor: „Pentru învierea morților sunt dat eu în judecată astăzi înaintea voastră.” |
| 22 | Felix, care știa destul de bine despre „Calea” aceasta, i-a amânat zicând: „Am să cercetez pricina voastră când va veni căpitanul Lisias.” |
| 23 | Și a poruncit sutașului să păzească pe Pavel, dar să-l lase puțin mai slobod și să nu oprească pe nimeni din ai lui să-i slujească sau să vină la el. |
| 24 | După câteva zile, a venit Felix cu nevasta sa, Drusila, care era iudeică; a chemat pe Pavel și l-a ascultat despre credința în Hristos Isus. |
| 25 | Dar, pe când vorbea Pavel despre neprihănire, despre înfrânare și despre judecata viitoare, Felix, îngrozit, a zis: „De astă dată, du-te; când voi mai avea prilej, te voi chema.” |
| 26 | Totodată el trăgea nădejde că Pavel are să-i dea bani; de aceea trimitea și mai des să-l cheme, ca să stea de vorbă cu el. |
| 27 | Doi ani au trecut astfel; și, în locul lui Felix, a venit Porcius Festus. Felix a vrut să facă pe placul iudeilor, și a lăsat pe Pavel în temniță. |
