| 1 | Saul se învoise la uciderea lui Ștefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Și toți, afară de apostoli, s-au împrăștiat prin părțile Iudeii și ale Samariei. |
| 2 | Niște oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ștefan și l-au jelit cu mare tânguire. |
| 3 | Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbați și pe femei și-i arunca în temniță. |
| 4 | Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul. |
| 5 | Filip s-a coborât în cetatea Samariei și le-a propovăduit pe Hristos. |
| 6 | Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit și au văzut semnele pe care le făcea. |
| 7 | Căci din mulți îndrăciți ieșeau duhuri necurate și scoteau mari țipete; mulți slăbănogi și șchiopi erau tămăduiți. |
| 8 | Și a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. |
| 9 | În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea și punea în uimire pe poporul Samariei. |
| 10 | Toți, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte și ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numește „mare”.” |
| 11 | Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. |
| 12 | Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu și a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezați, atât bărbați cât și femei. |
| 13 | Chiar Simon a crezut; și după ce a fost botezat, nu se mai despărțea de Filip și privea cu uimire minunile și semnele mari care se făceau. |
| 14 | Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru și pe Ioan. |
| 15 | Aceștia au venit la samariteni și s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt. |
| 16 | Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezați în Numele Domnului Isus. |
| 17 | Atunci Petru și Ioan au pus mâinile peste ei, și aceia au primit Duhul Sfânt. |
| 18 | Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani |
| 19 | și a zis: „Dați-mi și mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” |
| 20 | Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! |
| 21 | Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. |
| 22 | Pocăiește-te, dar, de această răutate a ta și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință; |
| 23 | căci văd că ești plin de fiere amară și în lanțurile fărădelegii.” |
| 24 | Simon a răspuns: „Rugați-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce ați zis.” |
| 25 | După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului și după ce l-au propovăduit, Petru și Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor. |
| 26 | Un înger al Domnului a vorbit lui Filip și i-a zis: „Scoală-te și du-te spre miazăzi, pe drumul care coboară spre Ierusalim la Gaza și care este pustiu.” |
| 27 | Filip s-a sculat și a plecat. Și iată că un etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor și îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca să se închine |
| 28 | se întorcea de acolo și ședea în carul lui și citea pe prorocul Isaia. |
| 29 | Duhul a zis lui Filip: „Du-te și ajunge carul acesta!” |
| 30 | Filip a alergat și a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înțelegi tu ce citești?” |
| 31 | Famenul a răspuns: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Și a rugat pe Filip să se suie în car și să șadă împreună cu el. |
| 32 | Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și, ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, așa nu Și-a deschis gura; |
| 33 | în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.” |
| 34 | Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” |
| 35 | Atunci Filip a luat cuvântul, a început de la Scriptura aceasta și i-a propovăduit pe Isus. |
| 36 | Pe când își urmau ei drumul, au dat peste o apă. Și famenul a zis: „Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?” |
| 37 | Filip a zis: „Dacă crezi din toată inima, se poate.” Famenul a răspuns: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” |
| 38 | A poruncit să stea carul, s-au coborât amândoi în apă, și Filip a botezat pe famen. |
| 39 | Când au ieșit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie, |
| 40 | Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Și propovăduia Evanghelia în toate cetățile prin care trecea. |
