| 1 | Fraților, dorința inimii mele și rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliți este să fie mântuiți. |
| 2 | Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: |
| 3 | pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-și pună înainte o neprihănire a lor înșiși și nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu. |
| 4 | Căci Hristos este sfârșitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea. |
| 5 | În adevăr, Moise scrie că omul care împlinește neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea. |
| 6 | Pe când iată cum vorbește neprihănirea pe care o dă credința: „Să nu zici în inima ta: „Cine se va sui în cer?” (Să coboare adică pe Hristos din cer.) |
| 7 | Sau: „Cine se va coborî în Adânc?” (Să scoale adică pe Hristos din morți.) |
| 8 | Ce zice ea deci? „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Și cuvântul acesta este Cuvântul credinței, pe care-l propovăduim noi. |
| 9 | Dacă mărturisești deci cu gura ta pe Isus ca Domn și dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morți, vei fi mântuit. |
| 10 | Căci prin credința din inimă se capătă neprihănirea, și prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire, |
| 11 | după cum zice Scriptura: „Oricine crede în El nu va fi dat de rușine.” |
| 12 | În adevăr, nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci toți au același Domn, care este bogat în îndurare pentru toți cei ce-L cheamă. |
| 13 | Fiindcă „oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.” |
| 14 | Dar cum vor chema pe Acela în care n-au crezut? Și cum vor crede în Acela despre care n-au auzit? Și cum vor auzi despre El fără propovăduitor? |
| 15 | Și cum vor propovădui, dacă nu sunt trimiși? După cum este scris: „Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc Evanghelia!” |
| 16 | Dar nu toți au ascultat de Evanghelie. Căci Isaia zice: „Doamne, cine a crezut propovăduirea noastră?” |
| 17 | Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos. |
| 18 | Dar eu întreb: „N-au auzit ei?” Ba da; căci „glasul lor a răsunat prin tot pământul, și cuvintele lor au ajuns până la marginile lumii.” |
| 19 | Dar întreb iarăși: „N-a știut Israel lucrul acesta?” Ba da; căci Moise, cel dintâi, zice: „Vă voi întărâta la pizmă prin ceea ce nu este neam, vă voi ațâța mânia printr-un neam fără pricepere.” |
| 20 | Și Isaia merge cu îndrăzneala până acolo că zice: „Am fost găsit de cei ce nu Mă căutau; M-am făcut cunoscut celor ce nu întrebau de Mine.” |
| 21 | Pe când, despre Israel zice: „Toată ziua Mi-am întins mâinile spre un norod răzvrătit și împotrivitor la vorbă.” |
