| 1 | Nu știți, fraților – căci vorbesc unor oameni care cunosc Legea – că Legea are stăpânire asupra omului câtă vreme trăiește el? |
| 2 | Căci femeia măritată este legată prin Lege de bărbatul ei câtă vreme trăiește el; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului ei. |
| 3 | Dacă deci, când îi trăiește bărbatul, ea se mărită după altul, se va chema preacurvă; dar dacă-i moare bărbatul, este dezlegată de lege, așa că nu mai este preacurvă, dacă se mărită după altul. |
| 4 | Tot astfel, frații mei, prin trupul lui Hristos, și voi ați murit în ce privește Legea, ca să fiți ai altuia, adică ai Celui ce a înviat din morți; și aceasta, ca să aducem rod pentru Dumnezeu. |
| 5 | Căci, când trăiam sub firea noastră pământească, patimile păcatelor, ațâțate de Lege, lucrau în mădularele noastre și ne făceau să aducem roade pentru moarte. |
| 6 | Dar acum, am fost izbăviți de Lege și suntem morți față de Legea aceasta care ne ținea robi, pentru ca să slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă. |
| 7 | Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nicidecum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aș fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: „Să nu poftești!” |
| 8 | Apoi păcatul a luat prilejul și a făcut să se nască în mine, prin poruncă, tot felul de pofte; căci fără Lege, păcatul este mort. |
| 9 | Odinioară, fiindcă eram fără Lege, trăiam; dar, când a venit porunca, păcatul a înviat, și eu am murit. |
| 10 | Și porunca, ea, care trebuia să-mi dea viața, mi-a pricinuit moartea. |
| 11 | Pentru că păcatul a luat prilejul, prin ea m-a amăgit, și prin însăși porunca aceasta m-a lovit cu moartea. |
| 12 | Așa că Legea, negreșit, este sfântă, și porunca este sfântă, dreaptă și bună. |
| 13 | Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeași poruncă. |
| 14 | Știm, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului. |
| 15 | Căci nu știu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc. |
| 16 | Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. |
| 17 | Și atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. |
| 18 | Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. |
| 19 | Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac! |
| 20 | Și dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuiește în mine. |
| 21 | Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine. |
| 22 | Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu; |
| 23 | dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. |
| 24 | O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…? |
| 25 | Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului. |
