| 1 | Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. |
| 2 | Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic. |
| 3 | Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic. |
| 4 | Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, |
| 5 | nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, |
| 6 | nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, |
| 7 | acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. |
| 8 | Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârși; limbile vor înceta; cunoștința va avea sfârșit. |
| 9 | Căci cunoaștem în parte și prorocim în parte; |
| 10 | dar, când va veni ce este desăvârșit, acest „în parte” se va sfârși. |
| 11 | Când eram copil, vorbeam ca un copil, simțeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. |
| 12 | Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea față în față. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaște deplin, așa cum am fost și eu cunoscut pe deplin. |
| 13 | Acum, dar, rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea. |
