| 1 | Vă fac cunoscut, fraților, Evanghelia pe care v-am propovăduit-o, pe care ați primit-o, în care ați rămas |
| 2 | și prin care sunteți mântuiți, dacă o țineți așa după cum v-am propovăduit-o; altfel, degeaba ați crezut. |
| 3 | V-am învățat înainte de toate, așa cum am primit și eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; |
| 4 | că a fost îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi; |
| 5 | și că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. |
| 6 | După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit. |
| 7 | În urmă S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. |
| 8 | După ei toți, ca unei stârpituri, mi S-a arătat și mie. |
| 9 | Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu. |
| 10 | Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Și harul Lui față de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toți: totuși nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine. |
| 11 | Astfel, dar, ori eu, ori ei, noi așa propovăduim, și voi așa ați crezut. |
| 12 | Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți, cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? |
| 13 | Dacă nu este o înviere a morților, nici Hristos n-a înviat. |
| 14 | Și, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră. |
| 15 | Ba încă noi suntem descoperiți și ca martori mincinoși ai lui Dumnezeu; fiindcă am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morții nu învie. |
| 16 | Căci, dacă nu învie morții, nici Hristos n-a înviat. |
| 17 | Și, dacă n-a înviat Hristos, credința voastră este zadarnică, voi sunteți încă în păcatele voastre, |
| 18 | și prin urmare, și cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. |
| 19 | Dacă numai pentru viața aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociți dintre toți oamenii! |
| 20 | Dar acum, Hristos a înviat din morți, pârga celor adormiți. |
| 21 | Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit și învierea morților. |
| 22 | Și, după cum toți mor în Adam, tot așa, toți vor învia în Hristos; |
| 23 | dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. |
| 24 | În urmă, va veni sfârșitul, când El va da Împărăția în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere. |
| 25 | Căci trebuie ca El să împărățească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale. |
| 26 | Vrăjmașul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea. |
| 27 | Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înțelege că afară de Cel ce I-a supus totul. |
| 28 | Și când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar și Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toți. |
| 29 | Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morți? Dacă nu învie morții nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morți? |
| 30 | Și de ce suntem noi în primejdie în orice clipă? |
| 31 | În fiecare zi eu sunt în primejdie de moarte; atât este de adevărat lucrul acesta, fraților, cât este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru. |
| 32 | Dacă, vorbind în felul oamenilor, m-am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu învie morții, atunci „să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri”. |
| 33 | Nu vă înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”. |
| 34 | Veniți-vă în fire, cum se cuvine, și nu păcătuiți! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu: spre rușinea voastră o spun. |
| 35 | Dar va zice cineva: „Cum învie morții? Și cu ce trup se vor întoarce?” |
| 36 | Nebun ce ești! Ce semeni tu nu învie, dacă nu moare mai întâi. |
| 37 | Și când semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întâmplă: fie de grâu, fie de altă sămânță. |
| 38 | Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voiește; și fiecărei semințe îi dă un trup al ei. |
| 39 | Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peștilor. |
| 40 | Tot așa, sunt trupuri cerești și trupuri pământești; dar alta este strălucirea trupurilor cerești, și alta a trupurilor pământești. |
| 41 | Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, și alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebește în strălucire de altă stea. |
| 42 | Așa este și învierea morților. Trupul este semănat în putrezire, și învie în neputrezire; |
| 43 | este semănat în ocară, și învie în slavă; este semănat în neputință, și învie în putere. |
| 44 | Este semănat trup firesc, și învie trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este și un trup duhovnicesc. |
| 45 | De aceea este scris: „Omul dintâi, Adam, a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viață. |
| 46 | Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. |
| 47 | Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. |
| 48 | Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc, așa sunt și cei cerești. |
| 49 | Și, după cum am purtat chipul celui pământesc, tot așa vom purta și chipul Celui ceresc. |
| 50 | Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească Împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. |
| 51 | Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, |
| 52 | într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii, și noi vom fi schimbați. |
| 53 | Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. |
| 54 | Când trupul acesta, supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, și trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care este scris: „Moartea a fost înghițită de biruință. |
| 55 | Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?” |
| 56 | Boldul morții este păcatul; și puterea păcatului este Legea. |
| 57 | Dar mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruința prin Domnul nostru Isus Hristos! |
| 58 | De aceea, preaiubiții mei frați, fiți tari, neclintiți, sporiți totdeauna în lucrul Domnului, căci știți că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică. |
