| 1 | Ne-am întors și am plecat în pustiu, pe drumul care duce la Marea Roșie, cum îmi poruncise Domnul; și am ocolit multă vreme muntele Seir. |
| 2 | Domnul mi-a zis: |
| 3 | „Vă ajunge de când ocoliți muntele acesta. Întoarceți-vă spre miazănoapte. |
| 4 | Dă următoarea poruncă poporului: „Acum aveți să treceți prin hotarele fraților voștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi; dar să vă păziți bine. |
| 5 | Să nu vă încăierați cu ei; căci nu vă voi da în țara lor nici măcar o palmă de loc: muntele Seir l-am dat în stăpânire lui Esau. |
| 6 | Să cumpărați de la ei cu preț de argint, hrana pe care o veți mânca, și să cumpărați de la ei cu preț de argint chiar și apa pe care o veți bea. |
| 7 | Căci Domnul Dumnezeul tău te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale și ți-a cunoscut călătoria în acest mare pustiu. Iată, de patruzeci de ani de când Domnul Dumnezeul tău este cu tine, și n-ai dus lipsă de nimic.” |
| 8 | Am trecut pe departe de frații noștri, copiii lui Esau, care locuiesc în Seir, și pe departe de drumul care duce în câmpie, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne-am întors și am apucat spre pustiul Moabului. |
| 9 | Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab și nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ți voi da nimic să stăpânești în țara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot. |
| 10 | (Mai înainte aici locuiau emiții: un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachiții. |
| 11 | Ei treceau drept refaimiți, ca și anachiții; dar moabiții îi numeau emiți. |
| 12 | Seir era locuit altădată de horiți; copiii lui Esau i-au izgonit, i-au nimicit dinaintea lor și s-au așezat în locul lor, cum a făcut Israel în țara pe care o stăpânește și pe care i-a dat-o Domnul.) |
| 13 | Acum sculați-vă și treceți pârâul Zered.” Am trecut pârâul Zered. |
| 14 | Vremea cât au ținut călătoriile noastre de la Cades-Barnea până la trecerea pârâului Zered a fost de treizeci și opt de ani, până a pierit din mijlocul taberei tot neamul oamenilor de război, cum le jurase Domnul. |
| 15 | Mâna Domnului a fost împotriva lor ca să-i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit. |
| 16 | După ce au pierit toți bărbații de război, murind în mijlocul poporului, |
| 17 | Domnul mi-a vorbit și a zis: |
| 18 | „Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, |
| 19 | și să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei și să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ți voi da nimic de stăpânit în țara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot. |
| 20 | Țara aceasta trecea de asemenea ca o țară a lui Refaim; mai înainte locuiau în ea refaimiții; și amoniții îi numeau zamzumimi: |
| 21 | un popor mare, mult la număr și de statură înaltă, ca anachiții. Domnul i-a nimicit dinaintea amoniților, care i-au izgonit și s-au așezat în locul lor. |
| 22 | (Așa a făcut Domnul și pentru copiii lui Esau care locuiesc în Seir, când a nimicit pe horiți dinaintea lor; ei i-au izgonit și s-au așezat în locul lor, până în ziua de azi. |
| 23 | De asemenea, aviții, care locuiau în sate până la Gaza, au fost nimiciți de caftoriți, ieșiți din Caftor, care s-au așezat în locul lor.) |
| 24 | Sculați-vă, plecați și treceți pârâul Arnon. Iată, îți dau în mâini pe Sihon, împăratul Hesbonului, amoritul, și țara lui. Începe cucerirea, fă război cu el! |
| 25 | De azi încolo voi băga groaza și frica de tine în toate popoarele de sub cer; și, la auzul faimei tale, vor tremura și se vor îngrozi de tine.” |
| 26 | Din pustiul Chedemot, am trimis soli la Sihon, împăratul Hesbonului, cu vorbe de pace. Am trimis să-i spună: |
| 27 | „Lasă-mă să trec prin țara ta; voi ține drumul mare, fără să mă abat nici la dreapta, nici la stânga. |
| 28 | Să-mi vinzi pe preț de argint hrana pe care o voi mânca și să-mi dai cu preț de argint apa pe care o voi bea; nu voi face altceva decât să trec cu piciorul |
| 29 | lucru pe care mi l-au îngăduit copiii lui Esau care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – îngăduie-mi și tu lucrul acesta, până voi trece Iordanul ca să intru în țara pe care ne-o dă Domnul Dumnezeul nostru.” |
| 30 | Dar Sihon, împăratul Hesbonului, n-a vrut să ne lase să trecem pe la el; căci Domnul Dumnezeul tău i-a făcut duhul neînduplecat și i-a împietrit inima, ca să-l dea în mâinile tale, cum vezi azi. |
| 31 | Domnul mi-a zis: „Vezi, acum încep să-ți dau pe Sihon și țara lui; începe și tu dar să-i iei în stăpânire țara ca s-o moștenești.” |
| 32 | Sihon ne-a ieșit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră, la Iahaț. |
| 33 | Domnul Dumnezeul nostru ni l-a dat în mâini și l-am bătut, pe el și pe fiii lui, și pe tot poporul lui. |
| 34 | I-am luat atunci toate cetățile și le-am nimicit cu desăvârșire: bărbați, femei și prunci i-am nimicit cu desăvârșire și n-am lăsat să scape niciunul măcar. |
| 35 | Numai vitele le-am răpit pentru noi, precum și prada din cetățile pe care le luaserăm. |
| 36 | De la Aroer, care este pe malurile pârâului Arnon, și de la cetatea care este în vale, până la Galaad, n-a fost nicio cetate prea tare pentru noi: Domnul Dumnezeul nostru ni le-a dat pe toate în mână. |
| 37 | Dar de țara copiilor lui Amon nu te-ai apropiat, de toate malurile pârâului Iaboc, de cetățile de la munte și de toate locurile pe care te-a oprit Domnul Dumnezeul tău să le lovești. |
