| 1 | Iată neamurile pe care le-a lăsat Domnul ca să încerce pe Israel prin ele, pe toți cei ce nu cunoscuseră toate războaiele Canaanului. |
| 2 | El voia numai ca vârstele de oameni ale copiilor lui Israel să cunoască și să învețe războiul, și anume cei ce nu-l cunoscuseră mai înainte. |
| 3 | Neamurile acestea erau cei cinci domnitori ai filistenilor, toți canaaniții, sidoniții și heviții care locuiau pe muntele Liban, de la muntele Baal-Hermon până la intrarea Hamatului. |
| 4 | Neamurile acestea au slujit ca să pună pe Israel la încercare, pentru ca Domnul să vadă dacă vor asculta de poruncile pe care le dăduse părinților lor prin Moise. |
| 5 | Și copiii lui Israel au locuit în mijlocul canaaniților, hetiților, amoriților, fereziților, heviților și iebusiților; |
| 6 | au luat de neveste pe fetele lor și au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor și au slujit dumnezeilor lor. |
| 7 | Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul și au slujit Baalilor și idolilor. |
| 8 | Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel și i-a vândut în mâinile lui Cușan-Rișeataim,împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au fost supuși opt ani lui Cușan-Rișeataim. |
| 9 | Copiii lui Israel au strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb. |
| 10 | Duhul Domnului a fost peste el. El a ajuns judecător în Israel și a pornit la război. Domnul a dat în mâinile lui pe Cușan-Rișeataim, împăratul Mesopotamiei, și mâna Lui a fost puternică împotriva lui Cușan-Rișeataim. |
| 11 | Țara a avut odihnă patruzeci de ani. Și Otniel, fiul lui Chenaz, a murit. |
| 12 | Copiii lui Israel au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului; și Domnul a întărit pe Eglon, împăratul Moabului, împotriva lui Israel, pentru că făcuseră ce nu plăcea Domnului. |
| 13 | Eglon a strâns la el pe fiii lui Amon și pe amaleciți și a pornit. A bătut pe Israel și a luat Cetatea Finicilor. |
| 14 | Și copiii lui Israel au fost supuși optsprezece ani lui Eglon, împăratul Moabului. |
| 15 | Copiii lui Israel au strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, beniamitul, care nu se slujea de mâna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. |
| 16 | Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. |
| 17 | A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. |
| 18 | Când a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l aduseseră. |
| 19 | El însuși s-a întors de la pietrăriile de lângă Ghilgal și a zis: „Împărate, am să-ți spun ceva în taină.” Împăratul a zis: „Tăcere!” Și toți cei ce erau lângă el au ieșit afară. |
| 20 | Ehud a început vorba cu el pe când stătea singur în odaia lui de vară și a zis: „Am un cuvânt din partea lui Dumnezeu pentru tine.” Eglon s-a sculat de pe scaun. |
| 21 | Atunci Ehud a întins mâna stângă, a scos sabia din partea dreaptă și i-a împlântat-o în pântece. |
| 22 | Chiar și mânerul a intrat după fier, și grăsimea s-a strâns în jurul fierului; căci n-a putut scoate sabia din pântece, ci a lăsat-o în trup așa cum o înfipsese. |
| 23 | Ehud a ieșit prin tindă, a închis ușile de la odaia de sus după el și a tras zăvorul. |
| 24 | După ce a ieșit el, au venit slujitorii împăratului și s-au uitat; și iată că ușile odăii de sus erau închise cu zăvorul. Ei au zis: „Fără îndoială, își acoperă picioarele în odaia de vară.” |
| 25 | Au așteptat multă vreme; și fiindcă el nu deschidea ușile odăii de sus, au luat cheia și au descuiat; și iată că stăpânul lor era mort, întins pe pământ. |
| 26 | Până să se dumirească ei, Ehud a luat-o la fugă, a trecut de pietrării și a scăpat în Seira. |
| 27 | Cum a ajuns, a sunat din trâmbiță pe muntele lui Efraim. Copiii lui Israel s-au coborât cu el din munte, și el s-a pus în fruntea lor. |
| 28 | El le-a zis: „Veniți după mine, căci Domnul a dat în mâinile voastre pe vrăjmașii voștri moabiți.” Ei s-au coborât după el, au pus stăpânire pe vadurile Iordanului, în fața Moabului, și n-au lăsat pe nimeni să treacă. |
| 29 | Au ucis atunci aproape zece mii de oameni din Moab, toți voinici și viteji, și n-a scăpat unul. |
| 30 | În ziua aceea Moabul a fost smerit sub mâna lui Israel. Și țara a avut odihnă optzeci de ani. |
| 31 | După el a urmat Șamgar, fiul lui Anat. El a ucis șase sute de oameni dintre filisteni cu un otic de plug. Și el a fost un izbăvitor al lui Israel. |
