| 1 | În ziua aceea, Debora a cântat această cântare cu Barac, fiul lui Abinoam: |
| 2 | „Niște căpetenii s-au pus în fruntea poporului în Israel, și poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuvântați pe Domnul! |
| 3 | Ascultați, împărați! Luați aminte, domnitori! Voi cânta, da, voi cânta Domnului, voi cânta din lăută Domnului Dumnezeului lui Israel. |
| 4 | Doamne, când ai ieșit din Seir, când ai plecat din câmpiile Edomului, pământul s-a cutremurat, cerurile au picurat, și norii au turnat ape cu găleata; |
| 5 | munții s-au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat înaintea Domnului Dumnezeului lui Israel.” |
| 6 | „Pe vremea lui Șamgar, fiul lui Anat, pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, și călătorii apucau pe căi strâmbe. |
| 7 | Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, până când m-am sculat eu, Debora, până când m-am ridicat eu, ca o mamă în Israel. |
| 8 | El își alesese noi dumnezei: atunci războiul era la porți; dar nu vedeai nici scut, nici suliță la patruzeci de mii în Israel. |
| 9 | Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuvântați pe Domnul! |
| 10 | Voi, care călăriți pe măgărițe albe, voi, care ședeți pe covoare, și voi, care umblați pe drum – cântați! |
| 11 | Arcașii, din mijlocul adăpătoarelor, să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, binefacerile cârmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s-a coborât la porți: |
| 12 | Trezește-te, trezește-te, Debora! Trezește-te, trezește-te și zi o cântare! Scoală-te, Barac, și adu-ți robii de război, fiul lui Abinoam! |
| 13 | Atunci o rămășiță din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruința asupra celor viteji. |
| 14 | Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oștirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, și din Zabulon cârmuitorii. |
| 15 | Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, și Isahar a venit după Barac, a fost trimis pe urma lui în vale. La pâraiele lui Ruben au fost mari hotărâri! |
| 16 | Pentru ce ai rămas în mijlocul staulelor să asculți behăitul turmelor? La pâraiele lui Ruben mari au fost sfaturile! |
| 17 | Galaadul de dincolo de Iordan nu și-a părăsit locuința. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Așer a stat pe malul mării și s-a odihnit în limanurile lui. |
| 18 | Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, și Neftali la fel, pe înălțimile din câmpie. |
| 19 | Împărații au venit, s-au luptat; atunci au luptat împărații Canaanului la Tanaac, la apele Meghido; n-au luat nicio pradă, nici argint. |
| 20 | Din ceruri se luptau, de pe cărările lor, stelele se luptau împotriva lui Sisera, |
| 21 | Pârâul Chison i-a luat, pârâul din vremurile străvechi, pârâul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji! |
| 22 | Atunci copitele cailor au răsunat de goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor. |
| 23 | Blestemați pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, blestemați, blestemați pe locuitorii lui; căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului, printre oamenii viteji. |
| 24 | Binecuvântată să fie între femei Iael, nevasta lui Heber, chenitul! Binecuvântată să fie ea între femeile care locuiesc în corturi! |
| 25 | El a cerut apă, și ea i-a dat lapte; în pahar împărătesc i-a adus unt. |
| 26 | Cu o mână a luat țărușul, și cu dreapta ciocanul lucrătorilor, a lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfărâmat și străpuns tâmpla. |
| 27 | El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. |
| 28 | Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera și strigă: „Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?” |
| 29 | Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund și ea își răspunde singură: |
| 30 | „Negreșit, au găsit pradă! Și-o împart: o fată, două fete de fiecare om; pradă de haine vopsite pentru Sisera; pradă de haine vopsite, cusute la gherghef, două haine vopsite și cusute la gherghef, de pus pe grumazul biruitorului!” |
| 31 | Așa să piară toți vrăjmașii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, când se arată în puterea lui.” Țara a avut odihnă patruzeci de ani. |
