| 1 | Când s-a întors Saul de la urmărirea filistenilor, au venit și i-au spus: „Iată că David este în pustiul En-Ghedi.” |
| 2 | Saul a luat trei mii de oameni aleși din tot Israelul și s-a dus să caute pe David și pe oamenii lui până pe stâncile țapilor sălbatici. |
| 3 | A ajuns la niște stâne de oi, care erau lângă drum; și acolo era o peșteră în care a intrat să doarmă. David și oamenii lui erau în fundul peșterii. |
| 4 | Oamenii lui David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îți zice: „Dau pe vrăjmașul tău în mâinile tale; fă-i ce-ți va plăcea.” David s-a sculat și a tăiat încet colțul hainei lui Saul. |
| 5 | După aceea, inima îi bătea, pentru că tăiase colțul hainei lui Saul. |
| 6 | Și a zis oamenilor săi: „Să mă ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o așa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” |
| 7 | Cu aceste cuvinte, David a oprit pe oamenii săi și i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peșteră și și-a văzut înainte de drum. |
| 8 | După aceea, David s-a sculat și a ieșit din peșteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a uitat înapoi, și David s-a plecat cu fața la pământ și s-a închinat. |
| 9 | David a zis lui Saul: „De ce asculți tu de vorbele oamenilor care zic: „David îți vrea răul”? |
| 10 | Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peșteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor; dar te-am cruțat și am zis: „Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului.” |
| 11 | Uite, părintele meu, uite colțul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ți-am tăiat colțul hainei și nu te-am ucis, să știi și să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate, nici răzvrătire și că n-am păcătuit împotriva ta. Totuși tu îmi întinzi curse ca să-mi iei viața. |
| 12 | Judece Domnul între mine și tine și Domnul să mă răzbune pe tine; dar eu nu voi pune mâna pe tine. |
| 13 | Răul de la cei răi vine, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. |
| 14 | Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmărești tu? Un câine mort, un purice. |
| 15 | Domnul va judeca și va hotărî între mine și tine, El va vedea. El îmi va apăra pricina și El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” |
| 16 | Când a sfârșit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul tău este, fiule David?” Și Saul a ridicat glasul și a plâns. |
| 17 | Și a zis lui David: „Tu ești mai bun decât mine; căci tu mi-ai făcut bine, iar eu ți-am făcut rău. |
| 18 | Tu îți arăți azi bunătatea cu care te porți față de mine, căci Domnul mă dăduse în mâinile tale, și nu m-ai omorât. |
| 19 | Dacă întâlnește cineva pe vrăjmașul lui, îl lasă oare să-și urmeze drumul în liniște? Domnul să-ți răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! |
| 20 | Acum iată, știu că tu vei domni și că împărăția lui Israel va rămâne în mâinile tale. |
| 21 | Jură-mi, dar, pe Domnul că nu-mi vei nimici sămânța mea după mine și că nu-mi vei șterge numele din casa tatălui meu.” |
| 22 | David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David și oamenii lui s-au suit în locul întărit. |
